• Draga jurnalule. Este ora 6 dimineata si tresar din somnul plin de vise. Sasha Grey dispare din cadru ca o naluca si in urma ramane doar intunericul din camera. De afara se aude un suierat sumbru. Ma ridic cu o usoara premonitie si dau perdeaua la o parte. Ceea ce initial parea o cortina de ceata si-a aratat rapid adevarata natura: Lumea este cuprinsa de o apocalipsa de zapada, exact cum a prezis unul din aia la OTV. Pe balcon se discerne o pereche de papuci inzapeziti si ceea ce la un moment dat a fost un sezlong. Imi este teama.
  • Draga jurnalule. Este ora 7:30 si nu se intrevede vreo raza de speranta. In departare se aude strigatul naturii dezlantuite si urletele sufletelor pierdute in furia ei. Ceea ce parea un episod trecator incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o scena din filmul 2012. Incep sa ma meditez la propria-mi mortalitate, ma gandesc la sensul existentei mele efemere precum si la o felie de pizza care sta pe masa. Apoi mananc felia de pizza. Mai pun niste sos de rosii peste, ii lipseste. Si oregano, ar merge niste oregano.
  • Draga jurnalule. Ma tem de posibilitatea ca tu vei fi unicul lucru ce va ramane sa-mi spuna povestea civilizatiilor ce vor veni dupa marea zapada. Acum ma pregatesc sa ies afara si nu stiu ce ma asteapta. Ramai cu bine, draga jurnalule.
  • Draga jurnalule. Este ora 10. M-am intors cu bine de afara unde pagubele sunt de nedescris. Primul lucru care m-a lovit a fost gandul ca sunt ultima persoana ramasa pe lume. Al 2-lea a fost o pereche de chiloti rosii inghetati.
  • Draga jurnalule. Este ora 10:30 si internetul inca pare sa functioneze. Intru pe facebook pentru a citi eventualele mesaje de ajutor ale supravietuitorilor prinsi in nametii mortii albe. Vad o multime de fotografii cu pisici, probabil bietii stapani le-au pierdut urma in viscolul napraznic. Pe una o cheama LOLcat si pare tare amuzanta. Saracuta…
  • Draga jurnalule. Imi aduc aminte ca in parcare se afla masina mea. Voi incerca sa ajung la ea. Sansele sunt mici iar cauciucuri de iarna nu am.
  • Draga jurnalule.Folosind gps-ul reusesc in cele din urma sa identific dealul alb ce reprezinta locul in care candva se gasea masina. Reusesc sa retin numarul de pasi si directia din care am venit apoi plec sa caut o lopata. Caut portarul complexului, el trebuie sa aiba una daca mai e in viata.La un moment dat ii vad silueta in departare. Ma apropii cu teama profunda ca intre timp cei aflati afara au creat o noua societate bazata pe triburi de canibali. Primul lucru pe care il va face va fi sa ma taie si sa ma manance. Poate or sa  imi si vanda carnea in Obor. Ce salbatici! Basescu e de vina !  Adio, draga jurnalule..
  • Draga jurnalule, e mai rau decat credeam. Portarul avea lopata si chiar s-a oferit sa dea cu sare pe jos batand apropouri de a-i lua o cafea sau o atentie. Se pare ca noua moneda a societatii apocaliptice este insasi spaga. Bani scosi nu am iar ultima ruina a unui bancomat se afla la 1km distanta. Imi e din ce in ce mai clar ca aici imi voi petrece restul zilelor. 
  • Draga jurnalule. S-a lasat seara. In departare pot vedea luminite fade. Aud gemete si latraturi in strada precum si Florin Salam de la etajul 3 in blocul vecin. Nu stiu care este mai inspaimantator. Ma acopar cu o patura si ma ghemuiesc in ea la lumina unei aplicatii de foc de tabara.

Read More