A trecut ceva timp de la ultimul articol pe blog asa ca nu ar strica sa incep cu ultima calatorie foto in Croatia. Scopul nu este atat de a prezenta calatoria ci mai degraba a raspunde unei parti din intrebarile ce mi se pun legate de felul in care lucrez, in care caut cadrele fotografice. Zilele trecute am avut ocazia sa particip job-related la o conferinta in Zagreb legata de comunicare vizuala (adica desen si arta in general) si am profitat de ea pentru a ma plimba si vizita o tara ce imi era noua.

Dar spuneam ca o sa vorbesc putin despre felul in care fotografiez asa ca o sa incep cu inceputul. Nu stiu pe unde voi merge si nu ma intereseaza. Imi setez cateva repere generale, eventual un punct initial de interes cum ar fi Plitvice in cazul de fata apoi merg mai departe in functie de mi se pare in momentul respectiv oportun. Este unul din lucrurile ce mi se par esentiale in hobby-ul meu ca fotograf si la care nu as putea renunta. Nu rezerv vreodata cazare in avans si dorm unde apuc daca gasesc ceva. Daca nu gasesc, masina e un loc la fel de primitor ca oricare altul.
Al 2-lea, si cel mai important pentru mine  este ca intotdeauna calatoresc singur. Greu de spus exact de ce dar face parte din acea sinergie ce se formeaza intre mine si loc, o sinergie destul de greu de descris. La  fel faptul ca factorul decizional poate varia de la minut la minut si brusc sa imi doresc sa merg in cu totul alta parte. Prezenta unei alte persoane nu ma ajuta deloc. Am incercat in cateva dati si pur si simplu nu functioneaza. Chiar daca se intampla sa mai calatoresc cu cineva, caz extrem de rar, intotdeauna in acel loc unde ma voi afla eu si aparatul foto doar eu si aparatul foto ne vom afla.

Plitvice-water-view

Peisaje pe si sub suprafata apei in Plitvice

Si apoi detasarea, o anumita detasare pe care am invatat-o extrem de greu. Detasarea si renuntarea la ceea ce vroiam sa fac sau motivul pentru care venisem in favoarea a altceva. O simt cel mai bine in zonele sppre care multa lume se indreapta, cum a fost in cazul de fata Plitvice. Zeci de cascade fotografiate de mii de oameni zilnic si avand acest scop in minte totusi sa nu reuseasca sa ma atraga deloc, sa pot observa multitudinea de lucruri marunte ce se petreceau in jur, micile jocuri de lumina, umbra si viata : Musculite de o zi se plimba in ultima raza de lumina, o floare se scalda in aceeasi ultima raza sau micile peisaje ce se formau sub suprafata lacurilor mai limpezi decat am vazut vreodata. E un lucru cu care ma mandresc, faptul ca in loc de cascade am venit dintr-un parc cunoscut pentru ele cu cateva cadre cu cu totul si cu totul altceva.

Plitvice-a-plant-in-light

Lumini si umbre

 

Asadar imediat ce am aterizat la Zagreb am ridicat masina inchiriata si am plecat spre Plitvice, singurul punct de reper ce imi era clar in minte. In 2 ore am ajuns si am intrat in parc. Am ramas cu un un gust amar vazand puhoaiele interminabile de turisti cu bete de selfieuri, oameni a caror singura bucurie nu este propria experienta a locului si calatoriile ci amintirile cu ei acolo si perceptia altora asupra lor aflandu-se acolo. E una din bolile acestui secol sau pur si simplu se poate vedea mult mai usor o manifestare a unei boli vechi de cand omul. Cert e ca pentru mine este o forma de poluare si noroc ca asa usor cum vin toti, pe la ora 7 deja plecasera tori cu 2-3 exceptii. Am putut sa ma plimb in liniste pe aleile alea superbe printre zeci de cascade si lacuri, sa ma intind pe o banca, sa astept sa apuna soarele si sa ascult apa. Iar a 2-a zi de dimineta m-am gandit sa repet experienta inainte sa plec mai departe. Asa ca m-am trezit pe la un 5-6 si am plecat spre parc (eram cazat la vreo 20km distanta). Singura diferenta e ca am vrut eu sa fiu mai smecher si am intrat fara sa platesc bilet printr-o padure laterala. Iar dupa ce am mers jumatate de ora prin padure si mi-am zgariat picioarele in toate buruienile posibile, am  alunecat pe cateva pante pe care nu se putea cobori normal, exact cand am ajuns jos ma trezesc cu o masina langa mine. Din masina un barbat ma intreaba cu o engleza stramba unde e biletul. Dau din umeri , ma trimite inapoi si sunt obligat sa reiau tot traseul, de data asta pe intrarea principala si cu bilet. Meh.

Dupa ce am terminat si aceasta mica aventura m-am suit in masina, m-am uitat rapid pe google earth si am hotarat ca urmatoarea destinatie sa fie Pag, o insula desertica de stanca cu potential. Am condus pana acolo si am ajuns undeva seara. Desi deja toata ziua fusese innorat mi-am urmat in continuare instinctul si am scanat intreaga zona pana sa gasesc un coltisor de paradis, lipsit de viata si de oameni. Pentru cateva ore am avut impresia ca ma gasesc in canioanele si lacurile din Arizona, asa de liniste si frumos era. Singurul zgomot era adierea vantului si o orgie de broaste pe o balta de cativa metri. Din cand in cand se punea ploaia pentru ca in 5 minute sa se opreasca si sa inceapa din nou si in cele din urma soarele sa isi arate stralucirea exact unde trebuie si cand trebuie pentru cateva cadre fotografice.

Pag-sunset-01

Peg, un peisaj desertic si foarte reusit

Pag-Croatia-Frog

Undeva in Peg, intr-o balta de cativa metri latime se gasea o intreaga civilizatie de broaste

 

Siua urmatoare plec spre Pula, cu un zambet in minte legat de toate glumele pe care le voi face si mi se vor face: Fotograful Pulii, Pula e foarte umeda si alunecoasa si toate cele 🙂 . Dupa un drum de vreo 4-5 ore ce a inclus un feribot am ajuns in peninsula Istria si mai apoi in Pula. Am oprit undeva in zona de sud si am gasit o cazare placuta fix pe malul marii. La fix pentru a face putina plaja si ceva snorkling inainte sa merg mai departe la 20km sud   intr-un parc natural cu tarm stancos si fotogenic. Apa era exact atat de limpede pe cat ma asteptam pentru a avea o priveliste a vietii subacvatice perfecta insa din pacate extrem de rece. M-am bucurat mult itrucat a fost singura data cand am prins soare si am putut sa intru in apa. Mai departe a fost doar ploaie torentiala.
Asadar dupa acea cateva ore de mare si discutii cu o gazda mult mai amabila si vorbareata decat am intalnit pana acum am plecat spre Kamenjak, un cap/parc natural in sud. Un parc foarte foarte frumos as putea spune si cred ca am venit in cel mai bun moment. Nu era prea multa lume iar spre apus nu mai era nimeni. Am vazut vreo 2 masini parcate prin tufisuri si in care probabil tinere cupluri isi faceau de cap. Mi-am gasit ca de obicei un loc in care am estimat o lumina placuta la apus si un cadru apoi am astepta.
Si aici o sa vorbesc putin de acele ore de asteptare. Unii oameni ma intreaba daca mai stiu sa ma bucur de un loc fara obiectivul foto in fata ochiului. Ei bine da, exact acel timp dintre cadre, in acea asteptare sta cea mai frumoasa parte. Ca fotograf locurile pe care le gasesc sunt izolate, naturale, linistite si frumoase. Acele locuri in care gandurile inceteaza sa mai curga si privelistea, aerul, mirosul si lumina se amesteca cu mine, devenind acea experienta contemplativa de care multi filozofi vorbesc. Privitorul devine acelasi lucru cu ceea ce priveste , se dizolva devenind o experienta totala, nefiltrata.

Sunset-in-Kamenjak-Pula-Istria-01

Kamenjak, kanga Pula este o zona foarte interesanta pentru plaja si hiking. Apusurile pot fi uimitoare.

 

Urmatoarele doua zile a plouat torential, fara sanse de soare. Dar pentru ca nimic nu e cu adevarat pierdut am pornit spre Slovenia unde sunt cateva pesteri destul de cunoscute, numai bune pentru o zi ploiasa. Mi s-a recomandat Postojna si  Skocjan, prima fiind o imensitate de 25 km prin care te plimbi cu un trenulet. Din pacate in drumul spre respectivul loc erau niste reclame la respectivul loc ce m-au intristat. In reclame se putea vedea un trenulet cu oameni in prim plan care pareau ca sunt intr-un parc de distractii si undeva pe fundal se vedea si pestera. Ma intristeaza mult de tot genul asta de turism in care un loc maret, frumos devine doar un circ. Nu vad nicio diferenta intre un animal maret, un elefant adus la circ sa faca giumbuslucuri si o pestera impopotanata de beculete, reclame si mii de oameni care isi fac poze cu ea. Pur si simplu imi displace complet, imi intoarce stomacul pe dos. Asa ca am ales sa merg la  Skocjan, poate va fi mai ok acolo. Din pacate Skocjan e genul de loc din Unesco ce e atat de bine protejat incat e imposibil sa il poti vizita si sa te bucuri de el. Nu se poate intra decat prin 2 locuri ce atunci cand nu este un grup cu ghid e incuiat cu lacate iar atunci cand te afli intr-un grup cu ghid este o trecere in graba prin el, zgomotos si fara macar posibilitatea de a face fotografii. Am reusit sa fac cateva cadre cu aparatul ascuns sub geaca si folosind ce suporti de acolo puteam pe post de trepied. Am ramas insa cu un gust amar pentru ca pestera este de o frumusete si o maretie rara, cu prapastii si podeturi de mai bine de 100m si un rau subteran ce patrunde in zone inaccesibile. Pe de alta parte poate e mai bine asa, nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar intampla cu genul asta de loc daca oamenii ar da buzna oricum si oricand.
La iesire o raza de soare strapungea printre nori si in sensul opus un foarte frumos curcubeu dublu pe care l-am imortalizat.

Skocjan-Caves-01

pestera Skocjan

Skocjan-Caves-03

pestera Skocjan

Skocjan-Caves-02

pestera Skocjan

 

Skocjan-rainbow

La iesirea din pestera Skocjan astepta cuminte un curcubeu

 


Am innoptat intr-un orasel la malul marii, intre Croatia si Slovenia. Seara am incercat sa fac niste fotografii intr-o zona de delta artificiala plina de pasari de toate felurile. Din pacate nu m-a ajutat nici vremea si nici lumina, dar nici faptul ca am intrat ilegal acolo si desi parea pustiu putea oricand sa vina cineva si sa repete povestea de la inceput dar cu consecinte probabil mai nasoale.

Ziua urmatoare a plouat la fel de torential si practic au fost 48 ore de ploaie continua. A plouat atat de mult incat au fost inundatii in toata zona. Urma ultima seara de vacanta asa ca am ales tot Slovenia, un orasel mai in nord: Bled, cunoscut pentru bisericuta si insula din mijlocul lacului precum si o cetate pe mal. Ca de obicei nu pareau sa fie sanse ca ploaia sa se opreasca si sa ofere o priveliste placuta, dar tot ca de obicei asa s-a intamplat. In acea seara am gasit un traseu abrupt si ud (destul de dificil pentru o persoana fara experienta de munte cum sunt eu) ce ducea in varful unui deal de langa. L-am urcat si de sus am facut ceea ce am facut in fiecare seara. Am asteptat 2 ore apusul de soare si plecarea norilor in timp ce ma holbam in marele nimic din care venim si in care ne ducem, acel nimic ce naste si contine totul. Si dupa ce soarele si-a facut jocul de lumini si umbre prin norii ce scaldau piscurile alpilor din spate am coborat si inca o ora am fotografiat insula de jos. Iar dimineata am facut acelasi lucru iarasi, de data asta intr-o lumina mai placuta.
Am plecat incet spre Croatia si Zagreb unde trebuia asa ajung, nu inainte de a trece prin Liubljana, capitala sloveniei. Am stat cateva ore si acolo pe o piatra, am mancat ceva si am privit oamenii cu vin si trec, copiii alergand porumbei si batrani traindu-si printre ultimele experiente de aceasta viata. Si apoi si eu mi-am luat la revedere de la oras cu acea tristete pe care o am de fiecare data cand plec din orice loc de care ma atasez atat de usor. Chiar daca e vorba doar de cateva ore.
Dar aceasta tarisoara s-a gandit sa imi faca un ultim cadou si chiar inainte de granita cu Croatia mi-a atras atentia un rau ce parea mai umflat decat ar trebui. Am deviat ca de obicei de la traseu si l-am urmat. In cele din urma m-a asteptat o imagine impresionanta, o biserica inundata si izolata de ape. Asadar cam asta a fost pe scurt calatoria prin Croatia si Slovenia. As fi vrut sa scriu mai mult dar parca nu mai am nici drive-ul de alta data de a scrie si prefer sa las imaginile sa vorbeasca. Fotografiile nu sunt extraordinare insa oricum nu aveam cine stie ce asteptari de la o zona in care ma asteptam sa gasesc doar plaje si cam atat.

 

Bled-lake-sunrise_01

Bled, loc destul de fotografiat dar si pe masura celebritatii

Bled-Lake-sunset-panorama

vedere a lacului Bled de pe o colina

Bled-lake-at-night

tot Bled, noaptea

Slovenia-flooded-church-03

O biserica izolata de ape in Slovenia



Slovenia-flooded-church-02

O biserica izolata de ape in Slovenia

Slovenia-flooded-church-01

O biserica izolata de ape in Slovenia




 

Visit my main gallery here.