15 septembrie 2013. A 15-a zi de proteste impotriva exploatarii miniere de la Rosia Montana.
Ce zi… Ce de lume… Mi-a intrecut cu mult asteptarile pentru ca m-am gandit pana ieri ca lumea s-a domolit si pseudodecizia care e si nu e a lui Ponta de a ucide proiectul la randu-i va calma spiritele. Dar nu a fost sa fie. In fapt a fost mult mai multa lume decat duminica trecuta, la prima vedere aproape dublu. Oamenii nu au dormit, oamenii nu au fost orbi la faptul ca in decursul unei saptamani au asistat la un spectacol politic de cea mai joasa speta, demna de un film de comedie. A iesit in strada. Fara ura, fara pietre. Dar pentru cat timp ?
Lumea a inceput sa se stranga pe la ora 17:00. Cand am ajuns eu, la 18:00 deja zona din jurul fantanii de la Universitate era plina. Pe partea cealalta, un grup mai marunt ,era in ceea ce numea Ursulean “cu totul alt trip”. Majoritatea protestau impotriva eutanasierii cainilor si gazelor de sist. Diferenta principala mi s-a parut insa de varsta si atitudine. Majoritatea erau peste 40 de ani si ceva mai lipsiti de vlaga. Mai tarziu cand a inceput marsul grupul s-a unit cu cel mare si au format o singura entitate.
Si entitatea respectiva a crescut. Ca de obicei oameni pestriti si desi tema comuna era Rosia Montana nu au lipsit nici nationalistii, nici anti-capitalistii, nici monarhistii (un tip statea foarte demn, fara sa clipeasca cu portretul regelui Mihai in mana), nici credinciosii si nici rastafaristii cu un banner mare cu Marley (pesemne ca se cauta o noua insemnatate sloganului “drogurile schimba tot 🙂 ). La ora 19:10 intreaga multime a plecat catre Unirii. Ce mi s-a parut incredibil ca din cei 2-3000 cati eram, in mai putin de jumatate de ora ne-am strans aproape 10.000 . Pe la intrarea in pasajul Unirii, de pe un stalp abia mi-am dat seama cat de multi eram. De unde s-a venit in ritmul asta nimeni nu stie.
In dreptul magazinului Unirea cativa cocalarii au iesit razand sa faca poze si sa faca misto de manifestanti. Vreo 2-3 pitipoance se plimbau fandosite pe margine facandu-si poze cu multimea din spate si probabil adoptand postura de duckface.
Apoi s-a defilat mai departe catre Alba Iulia. Un mars lung si obositor dar plin de viata pana la capat. S-au strigat eternele rime legate de presa coruputa, cunoscutele injuraturi aduse lui Ponta si guvernului, “nu ne vindem tara” si emblematicul “iesiti din casa, daca va pasa”. Au fost ceva mai multe scandari pentru demisia lui Ponta si al guvernului, show-ul politic din saptamana trecuta spunandu-si cuvantul. La blocuri aceleasi ferestre de la care oameni priveau, fie din umbra cu o frica ce tine de sindromul post-comunism fie cu steaguri si in lumina. Cineva folosea o lanterna de raza lunga si punea din cand in cand reflectorul pe ei, transformand ocazional imaginea in ceva suprarealist. Pe margine, in functie de zona in care ne aflam se gaseau batrani care priveau cu mirare, cocalari care faceau misto, tigani, lume iesita de la blog sa vada gloata, betivi, corporatisti samd. In cateva randuri a trebuit sa depasesc intreaga coloana pentru a putea vedea si documenta intreaga multime cap-coada. CU ocazia asta mai gaseam si un chiosc sau supermarket neocupat de unde sa imi mai iau cate un suc si un pachet de tigari. De acolo se auzeau doar cateva vuvuzele si o forfota in departate si mare mi-a fost mirarea sa aflu ca si acum multi oameni nu aveau habar despre ce e vorba.
“sunt mitingurile cu biciclistii, eu asa stiu de la fiica-mea”, spunea o doamna in timp ce isi punea mancarea pe banda ce duce catre casa de marcat.
“eu stiu ca sunt cu cainii” spune alta.
La un moment dat s-a intamplat si un incident neplacut (cel in care un nesabuit a venit cu un banner cu Becali il va fi ignorat momentan). Un tampit a aruncat de la fereastra un cd cu tot cu carcasa. A nimerit in mijlocul multimii cu o viteza uimitoare si daca lovea pe cineva in cap sansele erau sa fie mort. Un amic a surprins incidentul in filmare si poate reusim sa descoperim vinovatul.
Traseul a fost unul destul de lung si s-a intins pe mai bine de 3 ore si vreo 10km. Universitate-Unirii-Alba Iulia – Timpuri Noi – Polivalenta – Tineretului – Unirii – Universitate. A fost mult, a fost epuizant si a fost frumos. La capat de drum in dulcele stil clasic lumea a luat pauza, s-a intins pe jos si s-a relaxat. Cu bere, cu suc, cu muzica si dansuri, cu discutii si voie buna. Majoritatea au plecat atunci cand s-a ajuns la Universitate, la 24:00 mai ramasesera doar vreo 3.000 oameni.
In final as dori sa remarc un al 2-lea simbol al manifestatiilor, pe langa celebra sticla. Mai exact biciclistii. Intotdeauna in fata multimii, facand cercuri, intodeauna acolo ca o iscoada la 100-200m in fata, unde inca se simtea o liniste dinaintea furtunii si in departare vocile manifestatilor rasunau ca niste tunete la orizont. Au fost primii care au ajuns la Universitate din nou si timp de 15 minute au facut toti rondul fara oprire. Au si ei un cuvant de spus aici si sunt un simbol al noii generatii.
…..Ponta, atat de miscat de maretia protestelor nu a mai rezistat si s-a dus la Rosia Montana. Sa stea de vorba cu cei 20 de mineri inchisi in subteran . Care in fapt e un muzeu si tot in fapt cei 20 de mineri nu sunt chiar mineri in aceeasi masura in care exploatarea miniera de acolo nu ar fi chiar o mina. Dar deh, simbolistica asta.
Cateva articole interesante:
http://casajurnalistului.ro/mahniti-salvam-rosia-montana-reportaj-dintre-20-000-de-oameni/
In filmul asta cred ca se poate poate identifica aproape oricine a participat la protest. In acelasi timp se pot face si numaratori.
[youtube id=”tLw5t3_tJf4″ mode=”normal” align=”center”]
